- μύρωσις
- μύρωσις, ἡ (Α) [μυρώ]η επάλειψη με μύρο, το μύρωμα.
Dictionary of Greek. 2013.
μύρωσις
Look at other dictionaries:
mirosi — MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ expr. Miroase a... = prevesteşte,… … Dicționar Român
